Fiecare zi este specială şi merită celebrată, mai ales atunci când există motive în plus în calendar. Fie că este vorba despre sărbători cunoscute în toată lumea, sau de ocazii mai puţin ştiute, în orice zi a anului există cel puţin o sărbătoare demnă de atenţie, ce oferă un motiv în plus atât de amuzament, cât şi de extindere a ariei de cunoaştere sau de sporire a gradului de conştientizare. Iată ce reprezintă ziua de 25 martie:
La 25 martie este sărbătorită Ziua naţională a pădurilor, iar evenimentele prilejuite de aceasta se desfăşoară în cadrul "Lunii plantării arborilor", care are loc, de regulă, între 15 martie şi 15 aprilie.
Această zi a fost instituită prin Legea 23/2017, promulgată la 20 martie 2017 şi având ca scop creşterea gradului de responsabilizare asupra gestionării, conservării şi dezvoltării durabile a tuturor tipurilor de păduri, în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare. Totodată, potrivit legii, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, administratorii pădurilor proprietate publică a statului, ocoalele silvice private, împreună cu autorităţile publice locale şi organizaţiile neguvernamentale pot organiza manifestări şi acţiuni publice dedicate sărbătoririi acestei zile.
Propunerea legislativă privind instituirea acestei zile a fost iniţiată de parlamentari ai UNPR, PSD şi PNL. În expunerea de motive, publicată pe site-ul www.cdep.ro, aceştia au arătat că "Luna plantării arborilor, instituită în România între 15 martie-15 aprilie, prin articolul 81 din Legea 46/2008 - Codul silvic, este unul dintre cele mai importante evenimente silvice şi ecologice. Este perioada în care este subliniată importanţa pădurilor, rolul esenţial pe care îl au în menţinerea echilibrului ecologic. Această sărbătoare îşi are începuturile la noi încă din 1902, organizată de către Spiru Haret, pe atunci ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor."
De asemenea, iniţiatorii acestei propuneri legislative amintesc şi faptul că Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a declarat ziua de 21 martie a fiecărui an drept Zi internaţională a pădurilor, prin adoptarea Rezoluţiei A/RES/67/200 din 21 decembrie 2012, sărbătorirea acestei zile bazându-se pe rezultatele foarte bune ale Anului internaţional al pădurilor, marcat în 2011. Potrivit planului de acţiune al Uniunii Europene pentru păduri, amintit în expunerea de motive, suprafaţa acestora acoperă 37,8% din teritoriul european, asigurând existenţa a 3,4 milioane de persoane (silvicultura şi industriile bazate pe resurse forestiere). "În plus, UE este al doilea producător de lemn rotund industrial după SUA şi produce 80% din pluta disponibilă la nivel mondial", mai spun iniţiatorii propunerii legislative.
Propunerea legislativă privind instituirea Zilei naţionale a pădurilor, începând cu anul 2017, a fost adoptată de Senat la 27 septembrie 2016, şi de Camera Deputaţilor, for decizional în acest caz, la 28 februarie 2017.
Circa 19 milioane de puieţi forestieri vor fi plantaţi în campania de împădurire de primăvară, în perioada 15 martie - 15 aprilie 2022, în cadrul evenimentului intitulat Luna plantării arborilor, a informat la 15 martie 2022, într-un comunicat de presă, Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva. Programul de regenerare a pădurilor de stat administrate de RNP - Romsilva din anul 2022, în cele două campanii de împăduriri, de primăvară şi de toamnă, prevede lucrări de regenerare pe 14.057 hectare, din care 9.354 hectare prin regenerări naturale şi 4.703 hectare prin lucrări de împăduriri, fiind alocat un buget total de 220,4 milioane lei.
Potrivit datelor publicate la 22 martie 2021 de Oficiul European de Statistică (Eurostat), pădurile reprezentau 38% din suprafaţa Uniunii Europene în 2020, iar în cinci state membre mai mult de jumătate din teritoriu era acoperit de păduri: Finlanda (66%), Suedia (63%), Slovenia (61%), Estonia (54%) şi Letonia (53%). La polul opus, cea mai redusă suprafaţă împădurită din UE era în 2020 în Malta (sub 1%), Olanda (10%), Irlanda (11%), Danemarca (15%), Cipru (19%), Ungaria şi Belgia (ambele cu 22%), Franţa (27%) şi România (29%). În cazul României, suprafaţă împădurită a scăzut de la 7,048 milioane de hectare în 2016 la 6,929 milioane de hectare în 2020, conform estimărilor Eurostat.
Potrivit unui comunicat din 21 martie 2022 al Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, acţiunile de împădurire din 2022 vizează 7.692 de hectare, din care peste 4.700 de hectare se află în fond forestier de stat şi peste 2.850 de hectare sunt localizate în fond forestier privat. Pe lângă lucrările de regenerare a pădurilor, naturale şi artificiale, care se vor executa în 2022, Regia Naţionala a Pădurilor - Romsilva va efectua în fondul forestier proprietate publică a statului şi lucrări de completare a plantaţiilor înfiinţate în anii anteriori, precum şi lucrări de refacere a plantaţiilor afectate de diverşi factori dăunători (secetă, incendii etc.).
Ziua Poliţiei Române este sărbătorită la 25 martie, zi în care este prăznuită sărbătoarea creştină a Bunei Vestiri, al cărei simbol se afla pe primul steag al Marii Agii, preluat ulterior şi pe actualul drapel al Poliţiei Române, după cum se arată pe site-ul oficial al Poliţiei Române, www.politiaromana.ro.
Agia era instituţia care avea atribuţii poliţieneşti în cele două Principate Române, până la Revoluţia din 1848, şi funcţiona în capitalele Bucureşti şi Iaşi, la conducerea ei aflându-se un agă, cuvânt de origine turcească care, potrivit "Dicţionarului Explicativ al Limbii Române", desemnează comandantul pedeştrilor însărcinaţi cu paza oraşului de reşedinţă, iar ulterior şeful agiei.
Primul drapel al Agiei era confecţionat din mătase de culoare galben-crem şi înfăţişa, pe o faţă, un chenar de aur cu o ghirlandă tot din aur, în interiorul căreia se afla o acvilă cruciată neagră, care se sprijinea pe un munte de culoare verde. Ghirlanda era timbrată cu o coroană regală, în spatele ei încrucişându-se tuiuri, drapele, buzdugan, stindarde, lănci, săbii, puşti, topoare, tobe. Sub acvilă se afla o inscripţie, care atesta realizarea acestui drapel, iar sub această inscripţie se afla o balanţă. În colţurile din partea superioară, erau ilustrate luna şi soarele. Pe cealaltă faţă a drapelului erau ilustrate aceleaşi obiecte, cu excepţia interiorului ghirlandei, unde era înfăţişată Maica Domnului, înaintea îngerului ce-i aduce vestea cea bună (Buna Vestire).
Acest steag al Agiei i-a fost înmânat, în 1822, de Grigorie Dimitrie Ghica, primul domn pământean al Ţării Româneşti (1822-1828), Marelui Agă, Mihăiţă Filipescu, şeful poliţiei din acele vremuri, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Bucureşti, moment ce a marcat legalizarea funcţionării acestei instituţii. Prin Regulamentele Organice din anul 1831, Agia a devenit Poliţie şi astfel a fost creată Poliţia din Capitală, cu atribuţii asemănătoare celor actuale. În timpul Revoluţiei de la 1848 are loc reorganizarea poliţiei, prin apariţia instituţiei şefului poliţiei Capitalei, căruia i se subordonează Guardia municipală, se menţionează pe site-ul amintit mai sus.
Competenţele poliţiei au fost extinse începând cu Legea de organizare a poliţiei, emisă în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (4 noiembrie 1860), urmată de Legea lui Vasile Lascăr (1 aprilie 1903) şi de Legea pentru organizarea poliţiei generale a statului (8 iulie 1929).
Prin Decretul nr. 25 din 23 ianuarie 1949 se înfiinţează Miliţia, apoi, prin Decretul - Lege nr. 2/27 decembrie 1989 se reînfiinţează Poliţia Română ale cărei competenţe vor fi reglementate, ulterior, prin Legea nr. 26 din 18 mai 1994 şi prin Legea 218 din 23 aprilie 2002, indică, de asemenea, site-ul www.politiaromana.ro.
În prezent, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române sunt legiferate de Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002, care stipulează, la art. 1, că Poliţia Română face parte din Ministerul Afacerilor Interne şi este instituţia specializată a statului, care exercită atribuţii privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice, în condiţiile legii. Ziua Poliţiei Române a fost instituită prin articolul 49 din prezenta lege.
În 2022 sunt organizate numeroase manifestări dedicate Zilei Poliţiei Române.
Astfel, spre exemplu, caravana promovării profesiei de poliţist şi Ziua Porţilor Deschise au fost câteva dintre activităţile desfăşurate de poliţiştii din judeţul Alba, la 22 martie 2022, în cadrul manifestărilor publice dedicate sărbătoririi Zilei Poliţiei Române, sub genericul Ziua Poliţiei Române 2022 - 200 de ani în slujba comunităţii, potrivit unui comunicat de presă din 22 martie 2022 al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Alba. Potrivit aceluiaşi comunicat, la 25 martie 2022, în Piaţa Cetăţii din Alba Iulia vor avea loc activităţi demonstrative şi vor fi expuse mijloace de intervenţie.
La Cetatea Medievală din Târgu-Mureş a fost organizată la 23 martie 2022, de către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Mureş, "Ziua Porţilor Deschise".
Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Cluj au sărbătorit, la 22 martie 2022, atât cei de 200 de ani de la înfiinţarea Poliţiei Române, cât şi Ziua Poliţiei, prin Conferinţa "Poliţia Română, 200 de ani de existenţă", care a avut loc în Aula Magna a UBB, potrivit unui comunicat de presă al UBB.
De asemenea, sub genericul 200 de ani de tradiţie şi istorie, Ziua Poliţiei Române este sărbătorită şi la Sibiu, în zilele de 24-26 martie 2022, potrivit unui comunicat de presă din 21 martie 2022 al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Sibiu. În zilele de 24 şi 25 martie, în Piaţa Habermann din municipiul Sibiu, pot fi văzute standuri expoziţionale cu tehnică folosită în activitatea de poliţie, un atelier al poliţiştilor Serviciului Acţiuni Speciale cu poligon de tragere cu arme speciale pentru airsoft, demonstraţii de dresaj canin şi ateliere de educaţie rutieră , inclusiv laboratorul mobil de educaţie rutieră, precum şi un laborator criminalistic mobil de ultimă generaţie folosit pentru realizarea unei cercetări eficiente la locul comiterii unei infracţiuni.
Ziua internaţională a comemorării victimelor sclaviei şi comerţului transatlantic cu sclavi este marcată în fiecare an la 25 martie. A fost proclamată de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) prin Rezoluţia A/RES/62/122, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 17 decembrie 2007.
În 2022, această zi este marcată sub tema "Stories of Courage: Resistance to Slavery and Unity against Racism" ("Poveşti despre curaj: rezistenţa la sclavie şi unitate împotriva rasismului"), se arată pe site-ul https://www.un.org.
Comerţul transatlantic cu sclavi este adesea studiat şi discutat la nivel macro, se aminteşte pe https://www.un.org. A fost un fenomen caracterizat printr-un trafic de persoane în masă fără precedent, tranzacţii economice degradante şi încălcări inimaginabile ale drepturilor omului. Dar examinarea comerţului transatlantic cu sclavi la nivel micro dezvăluie adevărata sa brutalitate. În spatele faptelor şi cifrelor se află milioane de poveşti ale unor oameni. Poveştile celor care au fost smulşi din ţările lor şi din mijlocul familiilor lor. Poveştile celor care au luptat împotriva asupritorilor lor. Poveştile celor care au triumfat, contrar tuturor aşteptărilor, în câştigarea libertăţii lor. Aceste poveşti continuă şi astăzi, când oameni de pe tot globul continuă să lupte împreună împotriva celei mai durabile moşteniri a comerţului transatlantic cu sclavi - rasismul, scrie site-ul amintit.
Astăzi, oamenii de origine africană continuă să se confrunte cu discriminarea rasială, marginalizarea şi excluderea. Dezechilibrele politice, economice şi structurale de putere care îşi au rădăcini în dominaţia colonială, înrobire şi exploatare, încă neagă egalitatea de şanse şi justiţie, aminteşte secretarul general al ONU, António Guterres. În mesajul său de anul acesta prilejuit de Ziua internaţională a comemorării victimelor sclaviei şi comerţului transatlantic cu sclavi, postat pe site-ul https://www.un.org/, secretarul general al ONU ne îndeamnă să fim uniţi împotriva rasismului şi să construim împreună societăţi bazate pe demnitate, egalitate şi solidaritate.
Ziua internaţională a comemorării victimelor sclaviei şi comerţului transatlantic cu sclavi oferă posibilitatea de a onora şi comemora victimele care au suferit şi au murit în sistemul brutal al sclaviei, după cum se arată pe site-ul www.un.org. Această zi are şi scopul de a atrage atenţia asupra pericolelor rasismului şi a prejudecăţilor din prezent. După cum aminteşte Organizaţia Naţiunilor Unite, timp de peste 400 de ani, mai mult de 15 milioane de persoane - bărbaţi, femei şi copii - au fost victimele comerţului transatlantic cu sclavi, unul din cele mai întunecate episoade din istoria omenirii.
Prin Rezoluţia 62/122 din 17 decembrie 2007 se cere, de asemenea, instituirea unui program de informare menit să mobilizeze instituţiile de învăţământ, societatea civilă şi alte organizaţii pentru a întipări în conştiinţa generaţiilor viitoare "cauzele, consecinţele şi lecţiile comerţului transatlantic cu sclavi, şi pentru a face cunoscute pericolele rasismului şi prejudecăţilor".
La 25 martie 2015 a fost inaugurat, la sediul din New York al ONU, monumentul "Ark of Return" ("Arcul Întoarcerii"), menit să onoreze memoria victimelor sclaviei. Proiectul câştigător pentru realizarea acestui monument aparţine arhitectului american de origine haitiană Rodney Leon, fiind selectat în urma unui concurs internaţional şi anunţat în septembrie 2013.
La 25 martie este marcată, anual, Ziua internaţională a solidarităţii cu angajaţii reţinuţi şi cu cei dispăruţi, o iniţiativă a ONU. Scopul acestei zile este de a evidenţia riscurile la care se expune personalul specializat al ONU în timpul desfăşurării misiunilor. În acest fel, se urmăreşte consolidarea măsurilor de protejare a personalului agenţiilor organizaţiei, a reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale şi a jurnaliştilor, conform un.org.
Marcarea acestei zile reprezintă o recunoaştere simbolică pentru sacrificiul depus în timpul desfăşurării meseriei sale de fostul jurnalist britanic Alec Collett, angajat al Agenţiei ONU pentru Refugiaţii Palestinieni în Orientul Apropiat, când a fost răpit de un grup înarmat la 25 martie 1985. Trupul său neînsufleţit a fost găsit şi identificat, în 2009, în Valea Bekaa din Liban.
"Împreună, trebuie să facem tot posibilul pentru a ne asigura că cei care întreprind activităţi vitale pe tot mapamondul sunt protejaţi şi au condiţiile necesare pentru a-şi duce la îndeplinire misiunea", arată secretarul-general al ONU, Antonio Guterres, în mesajul său dedicat Ziua internaţională a solidarităţii cu angajaţii reţinuţi şi cu cei dispăruţi, potrivit un.org.
Înfiinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite, cu prilejul conferinţei de la San Francisco, în aprilie 1945, a impus pe scena internaţională un nou actor pentru gestionarea crizelor internaţionale şi sprijinirea comunităţilor şi grupurilor afectate. Sute de angajaţi ai ONU şi-au pierdut viaţa, în perioada 1945-1990, în misiuni desfăşurate sub egida organizaţiei. După 1990, numărul mare de misiuni internaţionale ale ONU a însemnat şi o expunere ridicată la un spectru considerabil de riscuri pentru angajaţii organizaţiei, foarte mulţi pierzându-şi viaţa în timpul misiunilor comparativ cu toată perioada războiului rece.
În 29 septembrie 1993, a fost adoptată prima rezoluţie (S/RES/868) care făcea trimitere la angajaţii ONU, menţionând: atacurile sau folosirea forţei împotriva persoanelor implicate în operaţiuni ale Naţiunilor Unite autorizate de Consiliul de Securitate vor fi considerate drept amestec în desfăşurarea responsabilităţilor Consiliului şi poate determina Consiliul să avanseze măsuri pe care le consideră potrivite, conform http://undocs.org.
La nivelul celui de-al Şaselea Comitet (dedicat chestiunilor juridice) al Adunării Generale au fost purtate negocieri privind o convenţie juridică internaţională pentru protejarea personalului ONU. Demersurile s-au concretizat sub forma Convenţiei privind Siguranţa Personalului Naţiunilor Unite şi a celui asociat organizaţiei, document adoptat de Adunarea Generală la 9 decembrie 1994, potrivit www.un.org. În 2 decembrie 2004, a fost adoptată Rezoluţia 59/47 privind protecţia juridică în conformitate cu prevederile Convenţiei privind Siguranţa Personalului Naţiunilor Unite şi a celui asociat organizaţiei, pentru ca la 22 noiembrie 2005 să fie adoptat, în cadrul lucrărilor sesiunii generale a Adunării Generale a ONU, un Protocol opţional la textul Convenţiei care extinde protecţia personalului ONU, potrivit http://undocs.org.
Necesitatea protecţiei personalului ONU şi al celui asociat, precum şi a jurnaliştilor sau activiştilor unor organizaţii nonguvernamentale a devenit un obiectiv foarte important, în ultimii ani, în special începând cu anii 2000, pe fondul implicării ONU în focare de conflict de pe glob sau în zone umanitare cu risc ridicat, conferind astfel o semnificaţie sporită marcării Zilei internaţionale a solidarităţii cu angajaţii reţinuţi şi cu cei dispăruţi, indică un.org.
La 13 iulie 1948, norvegianul Ole Helge Bakke, angajat al Detaşamentului de Pază de la Mount Scopus din Palestina, a fost ucis. A fost primul angajat al sistemului ONU care a murit în timpul desfăşurării atribuţiilor, conform https://unispal.un.org. Două luni mai târziu, avea să fie asasinat contele Folke Bernadotte al Suediei, mediator al ONU în Palestina. În 1961, secretarul general al ONU, Dag Hammarskjöld, alături de 15 angajaţi ai organizaţiei, au murit, în urma prăbuşirii avionului în care se aflau, în timp ce se deplasau pentru desfăşurarea negocierilor de pace în Congo. După 2000, Organizaţia Naţiunilor Unite a devenit o ţintă în sine, sediile şi locaţiile sale fiind atacate cu predilecţie, la Bagdad în 2003, la Alger în 2007 sau la Kabul în 2009, enumerând doar câteva dintre atacurile desfăşurate. De la înfiinţarea organizaţiei şi până în prezent, peste 3.500 de angajaţi ai Naţiunilor Unite şi-au jertfit viaţa în timpul activităţilor desfăşurate, potrivit www.un.org.
Ziua internaţională a vafei (#InternationalWaffleDay) este marcată în întreaga lume, dar este sărbătorită cu precădere în Suedia, ţara în care a început şi unde este cunoscută pur şi simplu ca Ziua vafei. Vafele au ajuns în Suedia la începutul anilor 1600 şi s-au răspândit rapid în ţinuturile din apropiere. Erau adesea mâncate cu gemuri şi fructe, impunându-se ca un deliciu îndrăgit care se consuma în orice moment al zilei. Evenimentul care le sărbătorea se numea Vaffeldagen, care suna remarcabil de aproape de Varfrudagen, care este un eveniment religios, iar tradiţiile au fuzionat.
Ziua vafei coincide cu sărbătoarea religioasă Buna Vestire, care celebrează concepţia lui Iisus, cu nouă luni înainte de Crăciun. În limba suedeză, Varfrudagen (Ziua Fecioarei Maria, cum mai este numită sărbătoarea Bunei Vestiri) sună asemănător cu Vaffeldagen, care înseamnă "Ziua vafelor sau napolitanelor. Datorită acestei legături lingvistice, a devenit un obicei pentru familiile suedeze să sărbătorească Buna Vestire mâncând vafe, dedicând totodată vafelor această zi. Ziua s-a răspândit apoi şi în alte ţări.
Pe măsură ce a trecut timpul, a apărut o varietate mai mare de vafe. Acestea au devenit mai dulci în anii 1700, după ce în reţete au fost adăugate mai mult unt şi zahăr. În 1839, a fost creată vafa belgiană, mult mai groasă decât vafele obişnuite şi cu grile mai adânci. Varianta belgiană era mai plină şi conţinea şi mai multă dulceaţă şi cremă, relatează nationaltoday.com.
Ziua internaţională alternativă a vafelor, sărbătorită pe 24 august, a început în Statele Unite şi aniversează brevetarea primului aparat de făcut vafe din SUA în 1869. Acest aparat de făcut vafe a fost inventat de Cornelius Swarthout din Troy, New York.
Aşadar, se pare că vafele sunt un fenomen atât de popular la nivel mondial, încât merită două zile în calendar pentru a le sărbători. Dar probabil că nimeni nu se va plânge de asta!, scrie daysoftheyear.
sursa: Agerpres
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Astrosens și pe Google News
Vezi versiune mobil