Despărțirile ne lasă goi, pustii, confuzi dar un studiu recent ne explică ce se întâmplă în mintea noastră atunci când trecem printr-o despărțire.
Studiile științifice au arătat că acele cupluri care sunt implicate în povești de lungă durată dezvoltă amintiri interconectate, transformându-se într-un sistem care depinde de ambii membri ai cuplului.
Când relația se termină, această deconectare este trăită într-un mod traumatizant. Ca și cum ne-am amputat o extremitate. Organismul reacționează simțind nevoia acestei dependențe dobândite, la fel ca sindromul de sevraj pe care îl simțim dacă suntem lipsiți de orice substanță.
Îndrăgostirea de o persoană este un proces afectiv emoțional care are repercusiuni puternice asupra creierului nostru. Din acest motiv, de altfel, în momentul despărțirii cuplului, efectele care se activează în cadrul acestuia pot fi diverse. În timpul îndrăgostirii, în experimentarea durerii emoționale, se activează aceeași zonă a creierului care gestionează durerea fizică.
Mai multe studii arată că aceleași zone ale creierului care sunt activate atunci când o persoană se îndrăgostește, care generează dependență și anxietate față de cealaltă persoană, sunt activate și în momentul despărțirii. Aceasta înseamnă că, dincolo de durerea circumstanțelor, persoana poate continua să simtă dependență de partener, potrivit La Mente e Meravigliosa.
Directorul centrului Chicago Cognitive Neuroscience din Statele Unite, John Cacioppo, susține că nevoia de a stabili legături emoționale stabile este înnăscută în oameni. Drept urmare, despărțirea este un moment complicat, întrucât este greu de acceptat că persoana în care ne-am pus încrederea ne-a trădat.
Rezultatele altor experimente efectuate în relație cu persoane care se simt deprimate de ruperea unei relații arată că organismul, reacționând la durere, poate secreta aceiași hormoni care se produc în situații stresante; hormoni care la rândul lor pot afecta activitatea regulată a sistemului digestiv sau a inimii.
Cei care au trecut prin situații asemănătoare știu cât de mult poate răni o despărțire, dar știu și că viața merge înainte, că prietenii, familia, pasiunile și amintirile lor se vor dovedi utile pentru a depăși momentul. Procesul de despărțire este un pic ca și cum te-ai îndrăgostit din nou, dar invers. Reacțiile neuronale cauzate de pasiunea romantică sunt similare în ambele cazuri.
Mai multe studii au arătat că, pe măsură ce relația romantică se dezvoltă de-a lungul timpului, idealizarea persoanei iubite este în scădere, chiar dacă după despărțire acesta revine mai dominator ca niciodată. Sistemele de recompensă ale creierului în timpul îndrăgostirii așteaptă mulțumirea dragostei, iar neobținând răspunsul adecvat, reacția normală, ca și în cazul drogurilor, este de a crește volumul acestui apel.
Acest sistem de recompensă a creierului, strigând pentru soluția sa, este ceea ce în cele din urmă ne face să ne comportăm impulsiv sau prost după o despărțire. Când îi scriem mesaje de adio sau de durere fostului nostru partener, suntem de fapt conduși de mizeria chimică a creierului nostru.
În concluzie, o iubire care se termină doare și implică o adevărată suferință fizică care poate dura luni de zile. Cu toate acestea, durerea este de fapt parte a procesului de vindecare și de depășire a despărțirii. Câteva rezonanțe cerebrale efectuate asupra persoanelor aflate în această fază relevă existența unei activități speciale în zonele cortexului prefrontal, zona creierului implicată în exprimarea personalității, luarea deciziilor și planificarea comportamentelor cognitive complexe.
De fapt, în timp ce gemem și plângem, chimia creierului nostru este deja la lucru pentru a ne recalibra comportamentul, a echilibra emoțiile și a ne face să ne mișcăm din nou.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Astrosens și pe Google News