Mâncare și emoții - sfaturi de adoptat la masă pentru a avea un copil sănătos

Autorul articolului: Alexandra-Valentina Dumitru |
Data publicării:
| Categorie: Practic
Pixabay.com
Pixabay.com

Hrana este o nevoie fiziologică, dar are și multe alte valori: psihologice, relaționale, sociale, culturale, emoționale. Prin experiențele relaționale și „culoarea lor emoțională”, se structurează și creierul copilului nenăscut și al nou-născutului. Colegii de la Părinți și Pitici ne-au oferit mai multe sfaturi cu privire la cum ar trebui să gestionăm hrana copilului.

Cum poate părintele să ajute copilul să stabilească o relație bună cu mâncarea?

În primul rând copiii învață prin exemplu. Ei observă și învață mai ales din ceea ce văd, mult mai mult decât din ceea ce li se spune și se învață cu cuvinte.

Câți copii/adolescenti știm care au același mod de a merge, de a vorbi sau de a se comporta ca părintele? De câte ori ne frapează această asemănare de familie?

Acest lucru nu este întâmplător, ci este ceea ce în psihologie se numește „învățare model”.

În al doilea rând copilul este foarte în ton cu adultul de referință și la nivel emoțional și, prin urmare, va capta și va absorbi toate emoțiile pe care adultul le are la acel moment al mesei.

Un adult care este constant anxios, îngrijorat, iritat, demoralizat, fricos atunci când hrănește copilul va avea un efect negativ asupra abordării și relației copilului cu alimentele; dimpotrivă, un adult senin, încrezător, primitor și respectuos (fără așteptări iluzorii despre ceea ce se va întâmpla la masă) îl ajută pe copil să se simtă liber și deschis la experiența cu mâncarea.

Citește articolul în continuare pe părințișipitici.ro.

Un lucru este cert: nu există copil căruia să nu îi placă dulciurile (și probabil nici adult care să le refuze). Nu e niciun secret că dulciurile nu sunt bune pentru bebeluși și pentru copii. Întrebarea este: cum, cât și când este cel mai potrivit să le oferim acestora dulciuri astfel încât să minimalizăm daunele asupra sănătățiii.

Se spune că preferința pentru dulce este înnăscută. Se pare că gustul dulce amintește de gustul lichidului amniotic, în timp ce alții susțin că, de fapt, laptele matern ar sta la baza preferinței pentru dulce de mai târziu. 

Cele mai recente recomandări de la Asociația Americană a Inimii (AHA) spun că bebelușii și copiii mici nu ar trebui să primească dulciuri în primii 2 ani de viață. Și noile sfaturi dietetice pentru americani spun că zahărul adăugat nu trebuie să existe în alimentația bebelușilor și copiilor mici în primele 24 de luni de viață.

Cu toate acestea se întâmplă foarte des ca mamele să ofere un dulce drept recompensă pentru comportamentul corect al copiilor lor. Acest obiceiu este needucativ pentru că mâncarea nu ar trebui să fie o recompensă, ci mai presus de toate poate fi dăunătoare însăși sănătății celor mici. S-a demonstrat chiar că consumul unui desert după masă (poate că ideea este să răsplătească copilul pentru că și-a terminat întreaga cină) îi expune un risc serios de creștere în greutate în timp.

Citește în continuare pe părințișipitici.ro.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Astrosens și pe Google News

Articole similare
Cele mai noi articole
Trend - Top citite
Get it on Google Play


DC Media Group Audience


pixel