22 octombrie - Ziua internaţională a balbuţiei

Ziua Internaţională a Balbuţiei (Bălbăielii)

În fiecare an, la 22 octombrie este marcată Ziua Internaţională a Balbuţiei (#InternationalStuttering AwarenessDay), o zi specială, menită să sensibilizeze publicul cu privire la bâlbâială - tulburare de comunicare care afectează 1% din populaţia lumii. Bâlbâiala este un impediment de vorbire în care repetiţiile - sau opririle anormale ale sunetelor şi silabelor - întrerup fluxul vorbirii, însă pot exista, de asemenea, mişcări neobişnuite ale feţei şi ale corpului asociate cu vorbirea. Înfiinţată în 1998, Ziua Internaţională de Conştientizare a Bâlbâielii atrage atenţia asupra milioanelor de persoane care trăiesc cu această tulburare specifică de comunicare. De obicei, atunci când oamenii se referă la bâlbâială, îşi imaginează repetarea unui anumit cuvânt; cu toate acestea, bâlbâiala se manifestă sub multe alte forme, inclusiv prin alungirea unei vocale sau a unei silabe. Această afecţiune este, de asemenea, variabilă, ceea ce înseamnă că severitatea bâlbâielii este inconsistentă. În unele zile, o persoană se poate bâlbâi doar de câteva ori, în timp ce în altele bâlbâiala poate afecta majoritatea interacţiunilor sale, notează site-ul Nationaltoday.com. Bâlbâiala există de mai mult timp decât oamenii au fost capabili să înregistreze interacţiunile lor care implică această afecţiune, însă lipsa de înţelegere în ceea ce o priveşte a dus la secole de tratament nedrept al celor ce sufereau de ea. Există pasaje din Biblie care vorbesc despre faptul că Moise a fost bâlbâit, după cum Claudius, cel care avea să devină mai târziu împărat roman, a fost iniţial evitat şi exclus din funcţiile publice deoarece oamenii credeau că bâlbâiala era un semn de lipsă de inteligenţă. În Europa secolului al XIX-lea, se recomanda intervenţia chirurgicală pentru persoanele afectate de această tulburare de vorbire. Chirurgii foloseau o foarfecă pentru a îndepărta o porţiune triunghiulară din partea din spate a limbii, precum şi pentru a tăia nervii şi muşchii din gât şi buze. Alţi chirurgi practicau scurtarea omuşorului sau îndepărtarea amigdalelor. Aceste practici au fost abandonate mai târziu, deoarece pacienţii sângerau până la moarte, iar cei care supravieţuiau aveau în continuare bâlbâială. Deşi acum se înţelege că bâlbâiala este o tulburare neurologică care apare cu precădere în copilărie, însă poate fi dezvoltată şi la vârsta adultă din cauza unei traume sau a abuzului de droguri, există încă un aer de stigmă care îi urmăreşte pe cei care trăiesc cu ea. În această Zi Internaţională a Bâlbâielii, faceţi-vă, deci, timp pentru a afla despre cei 1% afectaţi de această tulburare şi pentru a-i ajuta pe ceilalţi să fie informaţi cu privire la această afecţiune, ne sfătuieşte Nationaltoday.com.

Sursă: AGERPRES/ (AS - autor: Ana Alecu, editor: Codruţ Bălu)

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Astrosens și pe Google News