Există pe internet un citat care circulă de mai mulți ani „Soarele o iubea Luna atât de mult, încât murea în fiecare noapte pentru a o lăsa pe ea să respire”. Acesta sugerează o poveste de dragoste dramatică între cei doi exponenți principali ai spațiului ceresc pe timpul zilei și pe timpul nopții care i-au inspirat pe oameni în miturile acestora. Iată cum anume este prezentată povestea dintre Soare și Lună în folclorul românesc, care este legătura cu incestul și cum i se spunea Lunii?
În folclorul românesc, Luna este considerată a fi „Sora Soarelui” și apare în baladele populare ca fiind o victimă a iubirii obsesive pe care i-o purta fratele său.
Personaj central al baladei „Soarele și Luna”, Luna este numită în folclorul literar românesc, Iana Simziana și are o existență legendară prin care dezvoltă și o funcție importantă, explicând existența separată a celor doi aștri. Această baladă se rotește în jurul a două mari teme: incestul și inițierea.
Tema incestului este cea care nu avea neapărat un substrat creștin, ci mai degrabă o natură practică. Dacă relațiile de căsătorie s-ar fi realizat doar în cadrul aceleiași familii, atunci, nu ar mai fi putut aduce niciun beneficiu, nu s-ar mai fi putut crea conexiuni bazate pe ajutor reciproc în vederea organizării sociale. Cultura creștină este cea care a exploatat puterea moralizatoare a acestei balade fantastice, iar performarea acestei balade se petrecea cu precădere la nunți pentru a atrage atenția asupra pericolului incestului și asupra gravității acestuia.
Iana Simziana este deosebit de frumoasă și nu are seamăn în lume. Ea reprezintă iubirea ideală pentru Soare care nu a putut găsi nicăieri în lume pe cineva mai potrivit. În balada populară românească, Iana încearcă să își refuze fratele, ajunge să îl supună unor probe ce funcționează ca pretexte ale întârzierii poveștii lor de dragoste, dar ambii sunt pedepsiți de Dumnezeu pentru îndrăzneala lor. Finalul Ianei este tragic prin sinuciderea sa ca singură metodă de evadare. Această trăsătură poate denota o formă de independență, de preluare a propriului său destin, dar și aceasta eșuează deoarece divinitatea hotărăște ca ea să fie Luna, cea care luminează noaptea niciodată reușind a se întâni cu fratele său.
Această idee de echilibru prin definitiva separare a Soarelui și a Lunii, a surorii și a fratelui, a zilei și a nopții asigură durata echilibrului universal. Prin ea, ipostaza Ianei devine una a sacrificiului care asigură ordinea în lume prin sinuciderea sa simbolică și devenirea selenară.
În astrologie Luna guvernează tărâmul emoțiilor subconștiente, partea din noi înșine pe care de multe ori nu o putem exprima, dar pe care o simțim la un nivel profund. Semnul tău lunar, sau semnul și amplasamentul în care se afla Luna când te-ai născut, dictează de ce are nevoie sinele tău interior. Dar fața schimbătoare a lunii din cosmos te afectează și pe o bază regulată, mai tangibilă. De ce exercită Luna o influență atât de puternică? Gândiți-vă astfel: Luna controlează mareele oceanului și suntem compuși din 60% apă. Îi putem simți mișcările în viața de zi cu zi. Poți citi mai multe despre puterea magică a lunii chiar aici!
surse: Elena Airini-Alexandru, „Ipostazele feminității în epica populară românească”, Elena Airini-Alexandru, „Iana Simziana și incestul legendar”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Astrosens și pe Google News
Vezi versiune mobil