Părinții unui tânăr afirmă că fiul lor ar fi fost pe Titanic și povestesc trăirile băiatului. Iată o declarație fascinantă!
La o vârstă fragedă, amintirile lui Jamie despre tragicul accident al navei RMS Titanic au început să nu-i dea pace. Părinții acestuia, dar și sora, au declarat într-un interviu următoarele lucruri:
Tatăl băiatului: Jamie a fost un bebeluș minunat. A fost cel mai minunat copil de când lumea. Nu pot să spun destule lucruri bune despre el.
Mama băiatului: A fost întotdeauna foarte fericit și plin de bucurie, s-a bucurat de tot ceea ce făcea, avea o capacitate mare de concentrare pentru a învăța lucruri noi. Toată lumea din familia mea iubește să înoate. Ne place tuturor apa. Așa că aveam o piscină. Jamey nu mergea niciodată mai jos de treptele piscinei. Și chiar dacă îl luam și îl duceam în apă, el intra în panică completă, aproape că te sufoca, rugându-te să îl iei înapoi în partea mai puțin adâncă a piscinei.
Sora băiatului: Când Jamie avea cam trei sau patru ani, eu eram afară cu el și încercam să îl încurajez să meargă cu bicicleta. A început să vorbească despre cum a văzut-o pe mama noastră mergând cu bicicleta pe aceeași stradă. Și a spus: ”Mama a mers cu bicicleta ei albastră. Am văzut-o.” Și am întrebat: ”Unde ai văzut-o, ca într-o fotografie?” Și el a spus: ”Nu, m-am uitat în jos și am văzut-o prin fereastră.”
Mama: Aveam o mică bicicletă cu trei roți, albastră, pe care obișnuiam să o folosesc, și asta ar fi fost pentru mine în jurul vârstei de cinci ani. Și el știa despre asta. Nu îi spusesem niciodată despre ea înainte. Nici măcar nu cred că am o fotografie cu ea. Mi-a spus că obișnuia să mă urmărească, și am întrebat: ”Cum m-ai urmărit?” Și apoi a fost puțin indignat. A zis: ”Ei bine, în cer există ferestre, mama.”
TREI povești fascinante despre viețile anterioare. Există reîncarnare?
Când Jamie avea în jur de patru ani, a început să aibă coșmaruri. Se ducea la culcare și îl auzeai cum se agita. Și apoi, brusc, venea alergând. Nu te privea. Dar tot timpul părea panicat, ca și cum căuta o cale de ieșire. Apoi, a început să deseneze și să picteze imagine după imaginile Titanicului, după ce a privit ultima parte a filmului alături de bonă. O schiță în creion avea toate nivelurile navei, ca și cum ai tăia nava în jumătate, și poți vedea toate camerele diferite și totul. El știa nava. O știa pe de rost. Jamie era complet distrus de faptul că oamenii din sala motoarelor au murit primii, ca și cum ar fi fost vina lui că au fost blocați.
Mama: A început să vorbească despre accident în sine și despre cum nu ar fi trebuit să se întâmple, că au fost greșeli. Au fost colțuri tăiate, iar bărbații din sala motoarelor nu ar fi trebuit să fie blocați. Și plângea din cauza asta. Avea atât de multă cunoaștere despre navă și un interes atât de mare încât am crezut că trebuie să fie o altă conexiune mai profundă. Când avea cinci ani, îmi spunea unele dintre greșelile pe care le-au făcut în construcția navei. Folosirea fierului în loc de oțel era greșită. Am crescut mereu cu credința în reîncarnare. Deci, era ceva foarte comun pentru mine să cred că da, ar putea fi mai mult decât această singură viață. Așa că după ce Jamie a avut amintiri despre Titanic timp de aproape doi ani, pe măsură ce studiam Titanicul și istoria lui, am ajuns în cele din urmă la concluzia despre cine era el. Am simțit că avea o conexiune cu arhitectul navei, Thomas Andrews. Și era foarte interesat de întreaga parte de construcție a navei. Thomas Andrews a proiectat mai multe nave pentru White Star Line, și era obiceiul lui să meargă în toate călătoriile inaugurate ale navelor pe care le-a ajutat să proiecteze și să construiască. Și pe Titanic, în noaptea în care se scufunda, a ales să nu urce într-o barcă de salvare și s-a scunfundat cu nave. Andrews era proiectantul șef. El a fost cel care s-a luptat cu JP Morgan, care a finanțat Titanicul. S-a luptat cu el pentru faptul că nu aveau suficiente bărci de salvare, pentru faptul că încercau să termine nava până la o anumită dată. Deci nu o construiau cu atenția cuvenită. Thomas Andrews voia să folosească oțelul, iar ei foloseau fierul. Și apoi, desigur, odată ce fierul, care nu era la fel de puternic ca oțelul, ajungea în temperaturile subzero ale apei, devenea fragil. Așa că a fost încă un motiv pentru care nava s-a rupt literalmente. Când citeai despre Thomas Andrews, se potrivea cu ce spusese băiatul.
Citește și Ofițer naval în atacul de la Pearl Harbor. O poveste despre REÎNCARNARE
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Astrosens și pe Google News
Vezi versiune mobil